Sisteme naționale de grilă din întreaga lume

De ce își fac țările propria grilă

Zonele UTM late de 6° sunt un compromis global bun, dar tot un compromis: țările care se întind peste marginea a două zone au salturi de coordonate în locuri incomode, iar o proiecție centrată pentru lume nu e centrată pentru tine. O grilă națională rezolvă ambele probleme — îți alegi propriul meridian central, întinzi sau strângi zona ca să cuprindă toată țara, alegi origini false astfel încât fiecare coordonată să fie pozitivă și imediat recognoscibilă. Matematica e aproape întotdeauna același motor Mercator transversal pe care îl folosește UTM; doar constantele sunt patriotice.

Cele cinci cu convertoare active aici

Marea Britanie are Grila Națională OS, care combină pătrate cu două litere cu o poveste de datum din 1936 care merită știută. Irlanda folosește în paralel grila irlandeză cu o singură literă și modernul ITM, fără graniță. Pentru Australia, MGA pur și simplu este UTM pe datumul GDA2020 — cu o complicație dată de continentul în mișcare. Noua Zeelandă a topit cele două zone UTM incomode într-o singură zonă, NZTM2000. Elveția (împreună cu Liechtenstein) numără metrii de la vechiul observator din Berna în LV95: coordonatele est încep cu 2, cele nord cu 1. Fiecare convertor își declară onest precizia și funcționează offline.

Suedia: SWEREF99

Răspunsul Suediei este SWEREF99 — realizarea națională a cadrului european ETRS89. Proiecția de bază, SWEREF99 TM, este o singură zonă Mercator transversal pe meridianul central 15°E, care acoperă toată țara alungită și e făcută pe măsură pentru seturile de date naționale. Pentru lucrări municipale la scară mare, douăsprezece variante locale (numite după meridianul lor, ca SWEREF99 18 00) păstrează distorsiunea minimă de la oraș la oraș. A înlocuit vechea grilă RT90, ale cărei coordonate diferă suficient încât amestecul celor două fără conversie se vede imediat pe hartă.

Franța: Lambert-93

Franța este mai lată decât înaltă, așa că Mercator transversal e forma greșită — în schimb, Lambert-93 folosește o proiecție conică conformă Lambert pe datumul RGF93: paralelele standard de la 44°N și 49°N urmăresc hexagonul, originea stă la 46°30′N, 3°E, iar originile false de 700 000 / 6 600 000 țin numerele pozitive și inconfundabile. A înlocuit cele patru zone Lambert îmbătrânite din era NTF, iar pentru lucrări la scară foarte mare nouă zone conice „CC” (CC42–CC50) acoperă țara de la nord la sud. Dacă coordonata nord a unui punct francez începe cu 6 și are șapte cifre, aproape sigur te uiți la Lambert-93.

Japonia, Canada, Norvegia — și țările care se mulțumesc cu UTM

Japonia își împarte arcul de insule în 19 zone plane rectangulare pe datumul JGD2011 — zone mici, distorsiune minimă, câte una de regiune. Canada a mers în direcția opusă: e prea vastă pentru zone făcute la comandă, așa că hărțile ei topografice NTS tipăresc pur și simplu UTM pe NAD83. Norvegia și majoritatea țărilor nordice cartografiază la fel, pe zonele UTM 32–35, iar Statele Unite combină sistemele State Plane pentru inginerie cu USNG pentru situații de urgență. Tiparul din tot atlasul: țările lungi și înguste inventează o zonă, țările late trec la conică, țările uriașe se predau în fața UTM.

Umbrela ETRS89 — ancora comună a Europei

Sub intrările europene se ascunde un tipar: ITM, LV95, SWEREF99 și RGF93 se ancorează toate în ETRS89, un cadru fixat pe placa eurasiatică în 1989. Fiindcă placa însăși se deplasează cu ~2.5 cm pe an, ETRS89 s-a îndepărtat de atunci de WGS84 global — apropiindu-se de un metru pe la mijlocul anilor 2020. În Europa nimeni nu observă (totul se deplasează împreună, exact asta e ideea); diferența apare doar când coordonatele globale de precizie centimetrică se întâlnesc cu cele naționale europene. Pentru uz zilnic, tratează-le ca egale — fiecare convertor de aici deja o face și o spune.