Apele teritoriale, explicate

Benzile: 12, 24, 200

Dreptul mării este un set de benzi concentrice, măsurate în mile marine de la liniile de bază ale coastei. Marea teritorială ajunge la 12 mile marine: aici statul de coastă este suveran — legea sa penală se aplică, regulile sale guvernează, iar suveranitatea se extinde la spațiul aerian de deasupra și la fundul mării de dedesubt. Singura excepție este trecerea inofensivă: navele străine pot traversa, continuu și rapid, atât timp cât nu pescuiesc, nu spionează, nu poluează și nu amenință — submarinele trebuie să iasă la suprafață și să arate pavilionul.

De la 12 la 24 de mile marine se întinde zona contiguă, un tampon de control: statul nu poate legifera acolo, dar poate aplica legile vamale, fiscale, de imigrație și sanitare — poate urca la bordul contrabandistului înainte ca marfa să ajungă la uscat. Iar până la 200 de mile marine se întinde zona economică exclusivă: nu suveranitate, ci drepturi exclusive — asupra peștelui, vântului, petrolului și a tot ce mai are valoare economică în coloana de apă și pe fundul mării. Navele străine se bucură în continuare de libertatea de navigație prin ZEE; doar că nu pot lua tonul. Dincolo de 200 de mile marine (plus extensiile de platou continental pentru fundul mării) se află marea liberă, deschisă tuturor pavilioanelor.

De unde începe măsurarea: liniile de bază

Fiecare bandă se măsoară de la linia de bază, iar regula implicită este plăcut de concretă: linia apei joase de-a lungul coastei, așa cum este trasată pe hărțile oficiale la scară mare ale statului — aceeași linie pe care o definește un nivel de referință al hărții. Apele dinspre uscat față de linia de bază (porturi, estuare, multe golfuri) sunt ape interioare, unde nici trecerea inofensivă nu se aplică.

Unde coastele sunt adânc crestate sau tivite cu insule — fiordurile Norvegiei, cele șaptesprezece mii de insule ale Indoneziei — statele pot trasa linii de bază drepte care unesc punctele exterioare, atrăgând suprafețe mari de mare în apele interioare sau arhipelagice. Alegerea liniei de bază deplasează cu aceeași distanță fiecare linie următoare. De aceea revendicările privind liniile de bază sunt printre cele mai disputate detalii din dreptul mării: împinge linia de start cu 30 de mile marine spre larg și ai mutat cu ea 30 de mile marine de ZEE.

Articolul 121: de ce o stâncă nu este insulă

Fraza cu cele mai mari consecințe din UNCLOS este articolul 121(3): „Stâncile care nu pot susține locuirea umană sau o viață economică proprie nu au zonă economică exclusivă și nici platou continental.” O insulă în sens juridic — formată natural, deasupra apei la mareea înaltă, capabilă să susțină locuirea sau o viață economică — generează tot pachetul: mare teritorială de 12 mile marine și o ZEE de 200 de mile marine, ceea ce pentru o insulă din mijlocul oceanului înseamnă în jur de 125 000 de mile marine pătrate de drepturi exclusive. O stâncă primește doar marea teritorială de 12 mile marine. O ridicătură care se descoperă la reflux — uscată doar la apa joasă — nu generează nimic prin ea însăși.

Această singură distincție explică decenii de comportament curios: state care pun garnizoane pe fărâme de uscat, care construiesc faruri și instalații de desalinizare pe recifuri și care susțin că o ieșire de guano găzduiește „viață economică”. Explică și de ce construcțiile artificiale nu ajută — UNCLOS spune explicit că insulele artificiale nu generează zone, iar arbitrajul din 2016 privind Marea Chinei de Sud a decis că nicio cantitate de teren câștigat asupra mării nu îmbunătățește statutul inițial al unei formațiuni. Când te uiți la cele mai izolate insulițe ale lumii — genul pe care le vizitează ghidul nostru de destinații insulare — te uiți adesea la punctul de ancorare al unei ZEE mai mari decât țara care o deține.

Ce înseamnă benzile în practică

Pentru oricine iese efectiv pe mare, benzile se traduc simplu. În interiorul celor 12 mile marine ești în țara cuiva: licențele lor de pescuit, regulile lor de permise de scufundare, taxele lor de parc marin (fiecare permis din ghidul nostru de destinații de scufundări funcționează aici), dreptul lor de a te opri și de a urca la bord. În inelul dintre 12 și 24 de mile marine, așteaptă-te la controale vamale și de imigrație, dar în rest legea locală nu te atinge. În ZEE navigația este liberă, însă resursele sunt deja revendicate — amenda pentru pescuit fără licență în ZEE a altcuiva poate fi chiar barca. Iar în marea liberă, legea statului de pavilion călătorește cu nava: un iaht sub pavilion britanic în mijlocul Atlanticului este o mică bucată plutitoare de jurisdicție britanică.

O nuanță care merită știută: benzile se măsoară în mile marine tocmai pentru că mila marină este un minut de latitudine — zonele au fost trasate ca să poată fi parcurse cu compasul de măsurare pe aceleași hărți care definesc liniile de bază. Legea și harta împart o unitate prin construcție.